Numele localităților din România pot păstra numele unui râu, amintirea unei mine sau numele oamenilor care au locuit acolo. La Târgu Jiu, legătura cu apa se vede imediat. La Timișoara, ea pare mai greu de explicat, fiindcă orașul este traversat de Bega. Iar la Baia Mare, cuvântul baie are un înțeles pe care îl întâlnim rar în vorbirea de azi.
Alte denumiri au ajuns pe hartă pe căi mai puțin obișnuite. Sinaia a preluat numele unei mănăstiri, iar mănăstirea a fost numită în amintirea Muntelui Sinai. La Cluj, numele așezării din epoca romană a fost adăugat oficial în secolul al XX-lea. Sibiul, în schimb, poate apărea în documente sub nume atât de diferite, încât e greu de ghicit că trimit la același oraș.
O explicație plauzibilă pentru un nume și o poveste despre întemeierea unei așezări sunt lucruri diferite. București este pus în legătură cu numele de persoană Bucur, iar tradiția l-a făcut pe Bucur cioban și întemeietor. Hrisovul din 1459 arată că numele așezării era deja folosit la acea dată. Tocmai aceste diferențe fac numele de locuri interesante. Uneori, două cuvinte spun unde se ținea târgul, iar alteori trebuie să cauți în acte vechi ca să înțelegi ce însemnau.
Ce ne spun râurile și relieful despre numele localităților
Târgu Jiu înseamnă târgul de lângă Jiu. Într-un act emis de Mircea cel Bătrân la 23 noiembrie 1406, apare numele Jiul, pe care istoricii îl pun în legătură cu așezarea de mai târziu. La Târgu Mureș, numele actual urmează același model, dar documentele medievale păstrează și forme precum Novum Forum Siculorum, adică Târgul Nou al Secuilor. Un nume arată lângă ce râu se afla târgul, iar celălalt păstrează o referire la comunitatea care îl folosea.
La Timișoara, cheia se află în forma maghiară Temesvár. Temes este numele Timișului, iar vár înseamnă cetate. Cum se explică atunci că prin oraș trece Bega? Înainte de amenajările hidrotehnice din secolul al XVIII-lea, câmpia era brăzdată de numeroase brațe de apă, iar Bega apărea și sub numele de Timișul Mic sau Timișel. Denumirea orașului păstrează astfel o legătură cu felul în care erau cunoscute odinioară apele din jurul cetății.
Numele Câmpulung e ușor de descompus, iar o inscripție veche confirmă sensul. Pe piatra de mormânt a comitelui Laurențiu, datată în anul 1300, orașul din Muscel apare în forma latină Longo Campo, adică „câmp lung”. Aceleași două cuvinte se regăsesc în numele altor localități, precum Câmpulung Moldovenesc și Câmpulung la Tisa. În cazul comunei din Maramureș, precizarea la Tisa a intrat în denumirea oficială în secolul al XX-lea și o deosebește de celelalte așezări cu nume asemănător.
Ce înseamnă baie la Baia Mare și ocnă la Ocna Sibiului
În numele Baia Mare, baie are sensul vechi de mină. Orașul s-a dezvoltat prin exploatarea minereurilor, iar diploma din 1347 cuprinde prevederi despre supravegherea lucrărilor și alegerea unui jude al minerilor. Numele medieval Rivulus Dominarum, tradus prin Râul Doamnelor, vorbește despre același loc în cu totul alți termeni. Forma maghiară Nagybánya se apropie de numele românesc de azi și păstrează sensul de mină mare.
La Ocna Sibiului, legătura cu mineritul se vede direct în cuvântul ocnă, care desemnează o mină, în special una de sare. O parte dintre lacurile sărate de azi s-au format în locul fostelor exploatări. După abandonarea minelor, pereții unor galerii s-au surpat, iar golurile s-au umplut cu apă. Numele amintește astfel de activitatea care a schimbat peisajul pe care îl vedem astăzi.
La Băile Herculane, băile sunt chiar cele cu apă termală. A doua parte a numelui îl amintește pe Hercule, căruia romanii îi închinau izvoarele calde de aici. Studiul istoric al stațiunii consemnează și forma germană Herculesbäder, folosită în perioada austriacă. Baia Mare și Băile Herculane ilustrează cât de diferit pot fi înțelese două denumiri care par, la prima vedere, înrudite. Una trimite la lucrul în mină, cealaltă la apele folosite pentru băi.
De la nume de oameni la nume de așezări
Terminația -ești apare în multe nume de localități formate de la nume de persoane. La origine, asemenea forme puteau desemna un grup legat de o persoană sau de familia ei. Lingvista Domnița Tomescu dă exemple din documente medievale, printre care Dănești, de la Dan, și Leontești, de la Leonte. În cazul din urmă, actul consemnează chiar că acolo fusese casa lui Leonte.
Pentru București, lingvistul Alexandru Graur a explicat numele prin forma personală Bucur. Identitatea acelui Bucur rămâne însă o altă întrebare. În tradiția populară, întemeietorul apare ca cioban, negustor sau boier, în funcție de poveste. Reperul documentar este hrisovul emis de Vlad Țepeș la 20 septembrie 1459, în care este pomenită cetatea București. Actul fixează o dată la care numele era deja folosit, iar legenda încearcă să-i dea un chip celui de la care ar fi pornit.
Sinaia oferă un exemplu în care traseul numelui e mai ușor de urmărit. Spătarul Mihail Cantacuzino a ajuns în pelerinaj la Muntele Sinai, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina. După întoarcerea în Țara Românească, a ridicat pe Valea Prahovei o mănăstire pe care a numit-o în amintirea locului vizitat. Construcția s-a desfășurat între 1690 și 1695, iar așezarea dezvoltată în jurul mănăstirii i-a preluat numele.
De ce același oraș apare cu mai multe nume
Sibiu, Hermannstadt și Nagyszeben desemnează același oraș în română, germană și maghiară. Numele românesc este pus în legătură cu râul Cibin, iar Hermannstadt înseamnă „orașul lui Hermann”. În documentele medievale apare și forma latină Villa Hermanni. Primăria Sibiului datează prima mențiune a formei Hermannstadt în 1366, când așezarea este consemnată ca oraș.
În cazul Clujului, Kolozsvár și Klausenburg sunt formele maghiară și germană, iar Napoca trimite la orașul din epoca romană. Numele antic a fost adăugat oficial în 1974, prin decret, de unde vine forma actuală Cluj-Napoca. Urmele așezării romane se văd chiar în Piața Unirii, unde vestigiile unor construcții din secolele al II-lea și al III-lea sunt protejate sub sticlă.
La Brașov, o schimbare de nume a durat doar un deceniu. Orașul a purtat oficial denumirea Orașul Stalin din 1950 până în 1960, când a revenit la numele Brașov. Formele istorice Corona și Kronstadt au o altă poveste, păstrată și în stema municipiului. Coroana de pe stemă face trimitere la ambele denumiri, astfel că un detaliu pe care îl poți vedea și astăzi amintește de numele sub care orașul era cunoscut cu mult înaintea redenumirii din secolul trecut.
